Poezia lui Coman Şova stă programatic sub semnul iubirii. Atunci cȃnd poetul declară că iubirea este, metaforic vorbind, haina sa de fiecare zi, identificarea sa cu erosul devine un subti gest de nesupunere. Cel care intr-o lume dezumanizată, plină de indivizi în uniforme, îmbracă haina de fiecare zi a iubirii, opune rezistenţă şi îi mobilizează şi pe semenii săi să facă acest lucru. În accepţiunea lui Coman Şova, iubirea trebuie înţeleasă ca principiu universal. Poetul iubeşte femeia ce l-a părăsit cu aceeaşi patimă cu care iubeşte natura ce se înconvoaie sub povara civilizaţiei. El îşi iubeşte fiii nenăscuţi cu aceeaşi dăruire cu care îşi iubeşte părinţii aflaţi în pragul sfârşitului. Este iubirea celui înţelept, care ştie că lumea reprezintă o taină metafizică adâncă şi care se înclină în faţa acestei taine, având conştiinţa că existenţa, oricare formă ar lua ea, constituie un privilegiu. În această conştiinţă îşi are rădăcinile elementul de meditaţie, de reflecţie şi de autoreflecţie ce conferă poeziei lui Coman Şova un profil filosofic inconfundabil.
Fragment din Postfața la volumul Die Liebe ist mein Alltagskleid, apărut la Editura Neue Literatur din Jena ( Germania) şi lansat la Târgul de carte Leipzig în martie, 2010
