Nevoia de alb reprezintă, oare, o nevoie de tăcere a cuvântătorului?
Verbul poetic nu se poate lipsi de liniște, ca și roata de golurile dintre spițe. Mânuind arta litotei, a zicerii concentrate, Coman Șova cunoaște prea bine limitele cuvîntului și nevoia lui de tăcere. Discreția sa poetică, lipsa de ostentație lirică, țin de o esențială „nevoie de alb”. Printre turbulențele timpului, în larma adeseori indecentă a istoriei, iată o carte de poezii adevărată, coaptă lent, în tăcere.
Nicolae Balotă
