Coman Șova (18 octombrie 1933, București) este poet, dramaturg și gazetar.
Este fiul Anei (născută Bogdan) originară din Humulești și a lui Ioan Șova.
Studiază la liceul Petru Rareș din Piatra Neamț între anii 1945 și 1948, apoi la liceul silvic din Roznov, terminat în 1952.
Până în anul 1955 urmează cursurile Institutului de Teatru și Cinematografie din București, iar din 1956 pe cele ale Facultății de Filologie - secția literatură și critică literară - a Universității București, pe care o absolvă în 1960.
Între 1962-1964 este secretar literar la Teatrul Barbu Delavrancea din București.
Intră în presă: secretar general de redacție la nou înființata revistă Amfiteatru (1965-1972) și la ziarul România liberă (1973-1975), redactor-șef adjunct la revista Magazin (1975-1986), publicist comentator la România liberă (1986-1990).
Debutează în 1951 cu poemul în proză Diminețile albastre la suplimentul literar al ziarului Ceahlăul din Piatra Neamț. Va mai colabora la Contemporanul , Cronica, România literară, Tomis, Arges, s.a.
În 1965 are loc premiera piesei Iubesc pe al 7-lea la Teatrul Barbu Delavrancea cu Florin piersic și Rodica Popescu (Bitanescu) în rolurile principale.
Primul volum de versuri, intitulat Astrul nimănui îi apare în 1970 la Editura Eminescu.
Coman Șova se afirmă inițial într-o publicistică ce varia între reportaj și eseu, apoi - în climatul de oarecare deschidere ideologică de după 1964- este pasionat de teatru, în care cultivă o binevenită poezie a cotidianului , relevându-se în fond liric generos.
Coman Șova a continuat să desfășoare și o bogată activitate publicistică semnând rubrici permanente, cum ar fi: Cronica spectacolelor, Cronica TV, Cronica orei zero sau Reporter în schimbul III la revista Flacăra și ziarul România liberă.
Pe lângă activitatea jurnalistică, a desfășurat și o însemnata activitate literară. Publică, integral sau fragmente, patru piese de teatru și semnează scenariul literar al filmului Ora zero în regia lui Nicolae Corjos (1976).
Tot în acest interval i-au apărut cinci volume de versuri.
În 2010, la târgul de carte din Leipzig, editura Neue Literatur din Jena lansează volumul de versuri Die Liebe ist mein Alltagskleid, tradusa în limba germană de Ioana Crăciun.
În iunie 2012, în revista Translation Café, este publicată disertație bilingvă Coman Șova, poet, dramaturg, ziarist și cineast aparținând studentei Gabriela Lungu și susținută la absolvirea Facultății de limbi străine (secția engleză) a Universității București.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1971.
În prezent este Director al revistei Bucureștiul literar si artistic, pe care a și fondat-o (2011) împreună cu poetul ,criticul și istoricul literar Florentin Popescu.
POEZIE
ASTRUL NIMĂNUI, Editura Eminescu, 1970
MARIVAL, Editura Eminescu, 1974
CUVINTE DE REAZEM, Editura Eminescu, 1977
POEME, Editura Eminescu, 1980
UNUL CU ALTUL, Editura Eminescu, 1983
CĂDEREA FRUCTULUI, Editura Eminescu, 1989
NEVOIA DE ALB, prefața de Nicolae Balotă, Editura Eminescu, 1996
DIE LIEBE IST MEIN ALLTANGSKLEID (IUBIREA ESTE HAINA MEA DE FIECARE ZI), traducere în limba germană de Ioana Crăciun, Editura Neue Literatur, 2010 (Jena)
CUVINTE DE REAZEM, Opera Omnia-poezie contemporană, Editura Tipo Moldova 2012
PAHARUL CU ÎNGERI, ediție îngrijită de autor, Editura Semne,2013
COLD , english version by Ioan Mazilu Crângașu, editura Semne-2013
LA NIEVE Y LOS OJOS DES LOS LOBOS, poeme, cu ilustrație de Joan Panisselo Chavaria , traducere de Gabriela Banu, prefața de Aurel Gociu, Editura Artemis, 2016
JOC DE AER/JEU D' AIR traducere de Ion Roșioru, Editura Semne, 2016
LA COPA LLENA DE ANGELES-selecție și traducere de Diana Cofsinski- Editura Valparaiso, 2017- colectia Valparaiso de poesia- îngrijită de Javier Bozalonzo, cuvânt înainte de Anxo Pastor
BARBATUL CARE TRECE, Poezie contemporană- Colecția Bibliofil, Editura Tipo Moldova, 2019
